Dan Brown şi noile sale secrete

Scriitorul american Dan Brown va lansa în Statele Unite, pe 15 septembrie, urmarea bestseller-ului “Codul lui Da Vinci”. Cartea, al cărui titlu este <> (‘The Lost Symbol’) va putea fi găsită şi în librăriile din România începând cu ianuarie-februarie 2010, anunţă editura RAO, cea care a publicat şi “Codul lui da Vinci”, roman vâdut in 450.000 de exemplare.

„Aşteptarea a meritat!” a declarat Sonny Mehta, reprezentantul editurii Knopf Doubleday, care va publica noul volum în Statele Unite şi Canada. „Simbolul pierdut este un thriller strălucitor şi captivant. Dan Brown combină extraordinar povestirea, istoria, simbolurile şi intrigile, iar talentul său se releva magnific în această nouă carte. Este una dintre cele mai aşteptate aparitii editoriale din istoria recenta, iar asteptarea a meritat pe deplin!”, a mai spus Mehta.

Potrivit editurii RAO, subiectul cărţii va fi ţinut secret până în momentul lansării, însă se ştie deja despre această carte că acţiunea se petrece pe parcursul a douăsprezece ore. Protagonistul, Robert Langdon – acelaşi din Codul lui da Vinci – va atrage cititorii intr-un nou peisaj plin de mistere care aşteaptă să fie descoperite. „Simbolul pierdut va fi plin de surprize”, au ţinut să precizeze editorii americani, adaugând că în aceasta carte nimic nu va fi ceea ce pare.

“Simbolul pierdut” va fi tipărită într-un prim tiraj de 5 milioane de exemplare, cel mai mare tiraj iniţial din istoria editurii Random House (grupul din care face parte Knopf Doubleday).

Dan Brown a spus despre acest nou roman că “a fost o călătorie stranie şi minunată în acelaşi timp”. Cea mai mare provocare a autorului a fost condensarea a cinci ani de cercetări minuţioase într-o poveste care se petrece pe parcursul a douăsporezece ore. „Viaţa lui Robert Langdon se desfăşoară într-un ritm mult mai rapid decât al meu”, a mai spus Dan Brown.

Culianu şi-a chemat “iubitul maestru,” Cicerone Poghirc, la cer

S-a stins din viaţă Cicerone Poghirc, lingvist, specialist în filologie clasică şi orientală, ilustru profesor la universităţile din Bucureşti, Bloomington-Indiana, Ann Arbor-Michigan, Berkeley-California, Padova şi Bochum, preţuit de elevii şi colegii săi, precum şi de toţi cei care s-au încălzit la ştiinţa şi inima lui.
Reorganizator al Centrului Român de Cercetări din Paris, alături de Mircea Eliade şi Emil Cioran, profesorul Cicerone Poghirc a încercat – prin cercetările şi conferinţele sale – să răspândească cultura românească în Occident.
Cicerone George D. Poghirc s-a născut la 20 martie 1928 în satul Măscurei, comuna Pogana, judeţul Vaslui, într-o familie de învăţători. A urmat cursurile şcolii primare în comuna Iana

(1935-1939), după care a intrat la Liceul militar din Chişinău, ultima clasă liceala absolvind-o la Liceul Gh. Roşca Codreanu din Bârlad.
A urmat apoi studii la secţia de Filologie Clasică a Facultăţii de Filologie din Iaşi şi Bucureşti, obţinând licenţa în 1951. Din poziţia de asistent şi apoi lector la catedra de Filologie Clasică şi Lingvistică generală a Universităţii bucureştene (1951-1954), a colaborat la Dicţionarul Academiei. A fost bursier la Leningrad (1955) pentru studii în Gramatica Comparată a Limbilor Indo-Europene, pregătind şi teza de doctorat în domeniul indo-germanisticii. A făcut cercetări aprofundate ale limbilor: sanscrită, hitită, gotică, irlandeza veche, lituaniana si slava veche. Continua studiile limbilor balcanice, basco-umbrică, bretonă şi norvegiană (Bucureşti şi Oslo).
După doctorat (1959), devine secretar al Societăţii de studii clasice şi secretar al Cercului Lingvistic al cadrelor didactice din filologie (1959-1962). Academicianul Alexandru Graur spunea despre el că, atunci când l-a asistat să vadă cum îşi ţine orele, ca preparator tînăr şi începător, i-a venit în minte să spună că lui Poghirc i se potriveşte catedra cum i se potriveşte unui cazac să stea în şa. În scurt timp, a ajuns prodecan al Facultăţii de Limbi Clasice si Romanice (1963-1970), conferenţiar (1964), profesor şi director-adjunct al cursurilor de vară pentru străini de la Sinaia (1965), şef al catedrei de Limbi Clasice şi Orientale la Universitatea din Bucureşti (1967), profesor universitar (1968), preşedinte al Societăţii Române de Studii Orientalistice şi vicepreşedintele Societăţii de Ştiinţe Filologice din R. S. R. A fost “iubitul maestru” al lui Ioan Petru Culianu, pe care l-a sfătuit şi ajutat să plece în occident.
În 1970 a demisionat din funcţia de director general al învaţământului superior umanist.
A ţinut cursuri la Universităţile americane din Indiana, Michigan, Barkeley, timp de trei ani, dar s-a hotărât să se întoarcă, fiind chemat, după doi ani.
Invitat în 1976 la Universitatea din Padova, pentru trei ani, a decis să ia calea exilului.
S-a stabilit la Paris. În 1980, ocupă o catedră universitară la Bochum (Germania) şi reorganizează Centrul Român de Cercetări din Paris. În timp ce devine profesor la Sorbona, vocea sa este tot mai răsunătoare la Europa liberă. A fost preşedintele de onoare al Institutului de Orientalistică din Bucuresti. Promotor în România a jocurilor aikido.
În 2000, preşedintele Emil Constantinescu îi conferă Ordinul Naţional de Merit în grad de comandor.
După dispariţia lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, cultura română mai pierde un distins profesor şi creator de şcoală. SIC TRANZIT GLORIA MUNDI
Slujba religioasă va fi oficiată la Biserica română Sfinţii Apostoli, marţi 21aprilie 2009, ora 13,00. Va fi înmormântat la Paris, ora 15,00, în cimitirul Thiais din 229, Avenue Fantainbleaux.

Petru Culianu:
« Je crois que tous ses disciples et amis ont de lui le même souvenir – Monsieur Poghirc incarnait pour nous, en cet endroit qu’était l’Université de Bucarest, un principe cosmique : le Bien qui s’opposait au Mal ; une force de la nature qui combattait, fière, contre les misères de la société humaine.
Ni les plus grands honneurs, ni la misère, n’ont su altérer sa fierté de se savoir bon et de vouloir le rester à tout prix. »

Mircea Eliade:
“ Doctor Poghirc is the most amazing scholar. He has a vast mind and he has applied himself fruitfully in a number of important areas of investigation: comparative Indo-european studies, classical philology, general linguistic theory, as well as particular studies of the Balkan area. In all these fields, the large number of his published works has proven illuminating and constructive…
The extraordinary depth of his mind, witness of vision, and sharpness of attention to scholarly detail, mark him as an impressive individual.”

Neagu Djuvara:
“La scrierea cărţii: <<Thocomerius – Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti>>, m-am bizuit pe lucrări foarte serioase făcute de romanistul Cicerone Poghirc, în care se vorbeşte despre limba daco-meziană, care era vorbită până în nordul Bulgariei de astăzi, cam până la Hemus.”
Opera în principal: Curs de introducere în lingvistică (Bucureşti, 1952) / Introducere în lingvistică (Bucureşti, 1958) / Curs de istoria literaturii greceşti (Bucureşti, 1962) / B.P. Haşdeu, lingvist şi filolog (Editura Ştiinţifică, 1968) / Philologica et linguistica (N. Brockmeyer, 1983)

Regulile de aur ale trupei Rolling Stones

Demons and Cocktails: My Life with the Stereophonics
Stuart Cable with Anthony Bunko
John Blake Publishing
Londra
£17.99

În noua lui autobiogragie, intitulată “Demons And Cocktails“, fostul baterist al trupei Stereophonics, Stuart Cable, a povestit cum slăbiciunea lui pentru dulciuri aproape a condus la anularea definitivă a unui turneu mondial al trupei sale alături de legendarul grup The Rolling Stones.

Mick Jagger, celebrul solist al trupei, a dezvăluit presei britanice cele două reguli de aur pe care le-a impus, de foarte mulţi ani, membrilor echipei, prietenilor şi celorlalte trupe cu care se află în turneu.
“Prima regulă – nu joci la masa de biliard decât dacă ai fost invitat să joci. A doua regulă: nu te atingi niciodată de plăcintă, decât după ce Keith Richard a tăiat prima felie”, a explicat Mick Jagger. Din cauza lui poftelor lui Stuart Cable era să se anuleze un concert. Bateristul a mâncat din plăcintă, când nu trebuia. Cartea se anunţă un besteller pentru iubitorii vieţii rock-ului.

Recomandare: Blue, Black & White: “Povestea Rolling Stones”. Editura RAO,2008

Partidul Piraţilor vrea în Parlamentul European

Partidul Piraţilor din Suedia, una dintre cele mai recente formaţiuni înfiinţate în Europa, cheamă toate grupările

similare din Europa să candideze la alegerile parlamentare din 2009.
Fondată la 1 ianuarie 2006, prin deschiderea unei pagini web, gruparea a reuşit să strângă în câteva zile nu mai puţin de 2000 de semnături, înregistrându-se în luna februarie 2006, în mod legal, ca partid politic. Simpatizanţi şi alegători, făcând parte din larga categorie a persoanelor ce descarcă filme, muzică, carte şi jocuri de pe Net, mai concret de pe site-ul www.thepiratebay.org, s-au unit imediat în jurul celui care dăduse startul acestui demers. Ulterior, în alegerile electorale din 17 septembrie 2006, cu un total de 9312 membri, Partidul Pirat, condus de Rickard Falkvinge, a reuşit să obţină 34,918 de voturi sau 0,63% din totalul acestora, clasificindu-se pe locul al treilea între partidele care nu au reuşit să ajungă în Parlament. Analiştii au comentat aceste rezultate, etichetâdu-le drept uimitoare şi accentuând ascensiunea fulgerătoare (10 luni) a unei grupări care a reuşit să se consolideze, propriu-zis, in jurul unui hobby.

Se mai joacă băieţii cu craniile pe Coasta Boacii?

Coasta Boaci, dealul copilăriei şi muntele nostalgiei lui Cioran, e tot acolo unde l-a lăsat marele dispărut. Şi azi străinii mai întreabă despre cimitirul care exista doar în imaginaţia autorului, despre fotbalul cu capete de morţi şi despre iluziile pierdute.

Pe la Răşinari mai trec mulţi români în goana cailor putere, dar nu ştiu ce dimensiune are Coasta Boaci în memoria lumii.

Buzz-edit: Harry Winston nu se mai îmbracă la Prada

Pe urmele lui Harry Winston
Lauren-Weisberger
Editura Polirom,2009
Traducător: Luminiţa Gavrilă
Preţ: 36,95
Lauren-Weisberger, autoarea bestsellerului internaţional “Diavolul se îmbracă de la Prada”, ecranizat nu demult, având în rolurile principale pe Emily Blunt, Adrian Grenier, Meryl Streep, David Frankel Andrea Sachs, revine cu un nou volum:”Pe urmele lui Harry Winston”.

O carte scrisă de femei pentru tinerele puştoaice, apaţinând stilului chick lit (literatura pentru puicuţe).Trei tinere prietene, Emmy, Leigh si Adriana şi viaţa lor plină de confuzii. Emmy părăsită de iubitul ei pentru o mai tinara instructoare de sport, înainte de logodnă, Leigh e pe cale sa devina senior editor şi să se mărite cu bărbatul ideal, dar nici ei nu-i iese. Adriana e fiica unui renumit fotomodel, care nu ezită să-şi folosească farmecele si trucurile feminine made in Brazil pentru a seduce orice bărbat îi atrage atenţia. Cele trei hotărăsc să-şi schimbe stilul de viaţă. Într-un ritm amuzant, cu o scriere lejeră, cu mult umor, autoarea pătrunde adânc în lumea tinerelor dornice să se căpătuiască. E o literatură chinchi, uşor de parcurs la coafor, în care orice fată se poate regăsi.
Lauren Weisberger a şocat occidentul prin subiectul său: o tânără din provincie, proaspătă absolventă a uneia dintre marile universităţi americane, care obţine în chip nesperat slujba la care visează milioane de fete: asistenta Mirandei Priestly (Streep), editoare de succes a publicaţiei Runway, o revistă glossy de succes. Deşi, la început, crede că a ajuns în raiul celebrităţilor, printre pantofi şi poşete Prada, Armani sau Versace, Andrea îşi dă repede seama că şefa ei este diavolul în persoană. O părăseşte şi se reîntoarce la problemele şi disperările ei, pentru că nu vrea să facă pact cu Diavolul. O carte excelentă pentru deconectare.