şi moartea-i o durere de măsea
Suntem prea mulţi să le-nţelegem jocul
si prea puţină moarte am avea
Orice-i obscur e veşnic şi ne cere
şi noi îl locuim ca pe un oraş
Şi străzile mi-s lunile de miere
şi-n mahala pământul e ostaş
Ne-ar trebui un mire de la sat
pe-un cal nepotrivit, bătrân şi şchiop
El ar fi Noe, timpul Ararrat
când de corăbii ne-am ascunde în potop
Marie,Marie
Marie,Marie
Cineva cu soare / Te-a sădit prin mine / Ca pe o carare / Verdele tau nume / Mi l-a scris pe valuri /Si nu mai am prunduri / Si nu mai sunt maluri
Sangele meu creste / Perina pe pat / Ochiul isi asculta / Steaua de barbat / Si de -or sta miresme / In frunzele de prun / Glasul meu prin ele / Suiera nebun
Marie,Marie / Cineva ma-ndeamna / Sa-mi ascult prin tine / Ploile de toamna / Mi-ar parea izbanda / Anotimp de bal / Chiar de-ar fi destinul / Pasnic si banal / Si-am sa-ti urc rotundul / Fetei ca un ban/Aratand-ul lumii/
Norocos liman
Marie,Marie / Cineva departe / Te-a zidit prin mine / Dincolo de moarte.
Zlatna 1971 Ion Monoran
Ion Monoran
Poeziile fac parte dintr-o colecţie privată a lui Mihai Haţegan, un prieten de-al său din Oarda de jos (Alba), unde petrecerea vacanţele de vară, între anii ‘68-75. Vasile Catargiu, din aceiaşi localitate, îi recită şi acum poemele.
Poetul uitat al Timişoarei, unul dintre cei mai talentaţi optzecişti, nu a fost preocupat niciodată de publicarea operelor sale. A fost răpus de un infarct şi a murit în ziua de 4 decembrie 1993. Rolul său în revoluţia din 1989 a fost crucial. El a avut iniţiativa opririi tramvaielor în Piaţa Maria, astfel încât călătorii să fie obligaţi să treacă prin locul miniprotestului din faţa bisericii lui Tokes. Recent, Editura Cartea Românească i-a publicat un volum postum “Eu, însumi”.
despre Mono…
Ioan Crăciun
Mărturii despre Mono
Marcel Tolcea
Marius Ghilezan
Ioan T. Morar
Drama familiei
